Ţara experimentelor
- Administraţie
- 15 Iunie 2016
- Nici un comentariu
- 227
- 4 minute de citit
Îmi place foarte tare când aud de … inițiative legislative. Sau inițiative, pur și simplu. Şi – recunosc – sunt ironică atunci când spun asta. De fapt, în realitate, mă amuz și mă enervez în acelasi timp, atunci când aud de „inițiative”. Nu e nimic rău, însă, în a avea idei și a încerca să le pui în practică. Numai că nouă, cel puțin la nivel oficial, se pare că inițiativele nu prea ne ies și rămân doar vorbe în vânt.
În ultima vreme, am auzit mai multe astfel de inițiative și o să vorbesc despre câteva dintre ele. De exemplu, un deputat s-a gândit că ar fi mai bine ca numărul de mandate ale aleșilor locali să fie limitat la două mandate consecutive. O fi bine? O fi rău? … Parlamentarul spune că dacă un primar sau un consilier stă mai mult timp în funcție ar deveni mai predispus către corupție. Cu alte cuvinte, începe să prindă curaj sau adună în jurul lui grupuri de interese. Așa că … ar fi bine să lase locul altcuiva. Mie mi se pare că inițiativa porneşte de la premise de vinovăție și că e un pic discriminatorie. De ce nu s-ar aplica și parlamentarilor, de exemplu, ci doar aleșilor locali?!
O altă inițiativă ai zice că sună chiar bine: cel puțin 51 la sută dintre produsele de pe rafturile supermarket-urilor ar trebui să fie românești. Proiectul de lege care prevede acest lucru a trecut deja de Parlament. Măsura e gândită să-i ajute pe producătorii români, dar n-ar fi de mirare dacă nu cumva mai rău i-ar încurca. Nimeni nu știe cum ar putea fi pus în practică acest proiect, dacă producătorii români pot să asigure aprovizionarea supermarket-urilor și dacă nu cumva ar fi mai bine să creăm piețe adevărate pentru producători, piețe care să nu fie acaparate de samsari.
Un alt proiect care nu avea cum să treacă neobservat zilele acestea este cel al proaspăt alesei primărițe a Capitalei, Gabriela Firea: transportul în comun gratuit. E ciudat că această propunere a venit după terminarea campaniei electorale și chiar după câștigarea alegerilor. M-am tot întrebat: când a mers ultima dată Gabriela Firea cu autobuzul sau tramvaiul? Cât a așteptat în stație? Dacă și-a validat cardul sau nu? Dacă are un asemenea card? De ce vrea Gabriela Firea transport public gratuit în Bucureşti? De ce trasnportul să fie gratuit și nu apa caldă? …
Eu, de exemplu, nu vreau transport public gratuit în Bucuresti. Vreau un transport public eficient, civilizat și curat, un transport public pe care să mă pot baza. Cu alte cuvinte, un serviciu de calitate pe care să-l plătesc. Şi pentru că îl plătesc, să am dreptul să-l reclam atunci când nu sunt mulțumită de el. Așa… dacă e o pomană … cum să mă plâng? După ce că e gratis, mai vreau să fie și bun?! Pretenții de capitală !)
Acum, nu ştiu dacă sunt eu conservatoare pentru că-mi doresc ca legile sau regulile să nu se schimbe toată ziua, după un interes sau altul, ori lumea asta e prea rapidă pentru mine …
Numai că sunt o grămadă de altfel de inițiative care – culmea! – chiar îmi plac. E drept, că ele nu vin de la politicieni sau de la stat! Dar despre ele vorbim cu altă ocazie!
Liliana Nicolae