Şi totuşi, cât de săraci sunt giurgiuvenii?

O colegă din presa giurgiuveană reamarca de curând (perfect pertinent, din punctul meu de vedere) că o majoritate a consilierilor locali municipali a respins, în mod populist, Proiectul de hotărâre iniţiat de executivul primăriei, prin care se dorea ca parcările din Piaţa Centrală şi cele adiacente să devină parcări cu plată.

Cei care s-au opus proiectului invocau faptul că giurgiuvenii ar fi săraci. Poate că da, poate că nu. Nu cred că cei care au bani să cumpere benzină la preţurile astea şi se deplasează cu maşina chiar şi când se duc să-şi ia pâine de la magazinul din cartier s-au pun sacul de gunoi menajer în portbagaj pentru 20-30 de metri intră la categoria săraci.

Altceva mă face să mă întreb cât de săraci sunt giurgiuvenii. De curând un binecunoscut supermarket din oraş şi-a deschis o a doua unitate. Supermarketul respectiv face parte dintr-un mare lanţ internaţional, cu o forţă economică impresionantă. Ori aceste adevărate corporaţii internaţionale nu-şi extind afacerile după ureche. Se fac studii economice, se folosesc date demografice şi statistice, se face profilul cumpărătorului pentru a se şti dacă-şi extind activitatea şi în cât timp se amortizează investiţia. S-a considerat că mai este loc de profit.

Dovada? De curând au început lucrările de investiţii pentru construcţia două centre de tip mall în interiorul municipiului. Cine poate să creadă că cineva face investiţii de milioane, poate zeci de milioane de euro, fără a avea la bază studii fundamentate?

Şi aşa ajungem la paradoxul giurgiuvean! Un oraş sărac, lipsit de surse financiare consistente venite din sfera economicului, dar cu o populaţie care rupe uşile magazinelor.

Ori câte variante de profil al cumpărătorului ai face, la final iese în faţă bugetarul. Singuri angajaţi al căror salariu s-a dublat, chiar s-a triplat în ultimi şase – opt ani.

Sigur, discuţia poate fi mai amplă, privind beneficiile, dar şi riscul ca aceste investiţii mari să omoare micile afaceri de cartier.

Ioan Mănăilă