Luaţi-le „topoarele” jurnaliştilor şi trimiteţi politicienii la „alfabetizare”!
- Administraţie
- 3 August 2016
- Nici un comentariu
- 224
- 4 minute de citit
Probabil, nu probabil, ci sigur, cel mai fierbinte eveniment legat de administraţia publică locală este cel privind decizia primarului Nicolae Barbu (aprobată prin votul consilierilor locali municipali PSD) privind o nouă organigramă Cantinei de Ajutor Social, precum şi intenţia primarului Barbu de introduce criterii extrem de severe pentru beneficiarii acestui serviciu social.
Pe deoparte, în opinia noastră, primarul Barbu nu a reuşit să fie destul de convingător când a cerut reducerea schemei de personal a Cantinei cu un număr de opt angajaţi (în raport cu numărul beneficiarilor de hrană, conform Legii 208 care reglementează acest serviciu de protecţie socială). În aceste condiţii, este de înţeles opoziţia consilierilor ALDE şi PNL, care ar fi dorit ca ambele propuneri să fie discutate la pachet pentru o decizie mai justă şi mai coerentă. Cu atât mai mult cu cât primarul Barbu susţine că decizia este legată de faptul că cea mai mare parte dintre beneficiari refuză să presteze muncă în folosul comunităţii. Şi aici lucrurile intră în ceaţă, pentru că, în conformitate cu o evidenţă de la sfârşitul lunii mai, din cei aproximativ 240 de beneficiari, vreo 200 sunt minori, pe care nu-i poţi obliga la muncă. Ei…? Aici s-a deschis cutia Pandorei, dar revenim!
De cealaltă parte, are dreptate şi consilierul municipal Ionel Muscalu (ALDE), care spune că nu eliminarea sau reducerea adminsitrativă pe criterii financiare a acestui tip de servicii reprezintă soluţia. Pentru că, mai spune acesta, absenţa unor astfel de servicii duce la marginalizare socială şi apariţia unor fenomene cum ar fi cerşetoria, absenteism şcolar, infracţionalitate. Soluţia fiind, în viziunea consilierului Muscalu, servicii sociale complementare. Cum ar fi ca minorilor să nu le mai fie adusă hrana acasă de către părinţi sau tutori ci să le fie servită la Cantină, unde spaţiul permite ca în paralel să se desfăşoare şi activităţi educaţionale de tip after school sau, versiunea românească, şcoala după şcoală. În aceste condiţii s-ar evita şi o realitate, care există din păcate. Aceea a unor părinţi iresponsabili care în drumul spre casă vând (parţial sau chiar toată) hrana pe care ar trebui să o ducă minorilor şi bătrânilor.
În lipsa unor dezbateri calme şi argumentate pe acest subiect s-a preferat varianta confruntării, a muşchilor politici, concretizată aici prin votul politic, al majorităţii. Dar al unei mare majorităţi formată din consilieri locali aflaţi la primul lor mandat, cu experienţă administrativă zero şi care ştiu, la această dată, că ei trebuie să voteze ce le spune liderul lor politic. Fără semne de întrebare, fără îndoieli, dar cu credinţa fermă că „Ştie şeful ce face!” Din păcate, legislaţia nu impune studii specifice, nici măcar minimale, legate de ocupare unei funcţii de consilier local. Ori aici partidele ar trebui să-şi trimită oamenii la şcolarizare. Măcar la un curs scurt, intensiv, ceva de Şcoala de Duminica, aşa a cum obişnuiesc unele biserici şi culte religioase.
Nu în ultimul rând, cineva ar trebui să le ia jurnaliştilor „topoarele” din mâini! Rar mi-a fost dat să văd un subiect aşa de sensibil comentat atât de emoţional şi, mai grav, cu atâtea prejudecăţi şi resentimente, cu o patimă vecină cu o intoleranţă ce-mi dă fiori.
Ironia face ca tocmai astăzi, în cadrul unei conferinţe de presă, primarul Barbu, cel care, prin iniţiativa sa, a declanşat această isterie mediatică şi politică, să prezinte subiectul mult mai nunaţat şi mai tolerant faţă de cum a fost el tratat în ultimele săptămâni.
Ioan Mănăilă