De ce nu cred în bunele intenţii ale primarului Barbu

Cred că, în principiu,  Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu „Privind Obligativitatea efectuării de activităţi gospodăreşti de către persoanele fizice beneficiare ale Cantinei de ajutor social” ar fi putut fi adoptată, fără nici un fel de dispută asupra oportunităţii, legalităţii şi moralităţii. Cu o singură condiţie! Primarul Barbu să o promoveze cu maximă onestitate şi transparenţă, în paralel cu o serie de demersuri inter-instituţionale.

Dar să revedem filmul evenimentelor

Imediat după câştigarea alegerilor, primarul Barbu a anunţat că a închis Cantina de ajutor social pentru o revizie tehnică şi că a trimis în concediu, pe perioada reviziei, personalul de deservire al acesteia. În completare a anunţat că intenţionează să promoveze un regulament, o hotărâre, privind Obligativitatea efectuării de activităţi gospodăreşti de către persoanele fizice beneficiare ale Cantinei de ajutor social, dar şi restructurarea personalului Cantinei. Restructurare în raport cu cu o proiecţie şi un studiu care arătau că numărul de beneficiari se va diminua drastic în condiţiile în care foarte puţini şi-ar fi anunţat disponibilitatea să muncească în folosul comunităţii în contrapartidă cu alimentele furnizate de Cantină. Şi asta s-a întâmplat (restructuarea) înainte să se adopte Hotărârea de Consiliu care ar fi pus beneficiarii în faţa opţiunii între fără muncă şi hrană sau muncă pentru hrană. Ca atare, era imposibil, cum şi acum este, să ştii câţi beneficiari vei avea după intrarea în vigoare a Hotărârii „Privind Obligativitatea efectuării de activităţi gospodăreşti de către persoanele fizice beneficiare ale Cantinei de ajutor social”, adoptată luni, 5 septembrie.

Vom şti probabil după o lună sau două, când beneficiarii vor lua o opţiune şi vor prezenta în avans adeverinţa că au efectuat pentru fiecare porţie orele de muncă necesare. Logic ar fi fost ca abia la acest moment să redimensionezi numărul de personal al Cantinei. (Ca părere personală, pe tot acest interval de timp, până la bilanţ, ar fi trebuit asigurată hrană rece asistaţilor aflaţi în asistenţă, lucru care nu s-a întâmplat.)

Cum ar fi putut să arate filmul într-o regie onestă

Primarul Barbu să se prezinte în faţa consilierilor locali şi să le spună ceva de genul „Domnilor consilieri, un studiu al nostru, dublat de anchetele sociale de rigoare, ne arată că facem cheltuieli foarte mari cu Cantina şi că mare parte din beneficiari sunt persoane apte de muncă. Ne permite Legea să le cerem acestora să presteze muncă în folosul comunităţii. Nu suntem singurii în ţară care am adopta o astfel de hotărâre (şi acest lucru este adevărat n.n.). Vă mai informez că sunt conştient că la mijloc sunt mulţi minori, şi ca atare, am contactat Protecţia Copilului. În cazul în care vom avea situaţii de părinţi inconştineţi, vom colabora cu această instituţie, astfel încât nici un copil să nu sufere în urma deciziei noastre, dacă domniile voastre veţi considera corectă o astfel de decizie. Mai mult, vă informez, că sub mandatul primarului Lucian Iliescu, în anul 2009, s-a mai luat o astfel de decizie (hotărâre), dar care, din motive necunoscute, nu a fost pusă în practică. Ca atare, vă rog să vă gândiţi la o decizie favorabilă atunci când executivul va promova un proiect legat de acest subiect.”

Din păcate, între cele două scenarii primarul Barbu l-a ales pe cel de forţă, bazându-se că are o majoritate în Consiliu, o majoritate care nu cuvântă, dar este foarte bună la „limba gimnastică” (cu excepţie unei fătuci, care ar putea fi acuzată lejer de rasism şi discriminare) când este vorba să ridice mâna. Şi aşa a inversat logica acestui demers care a produs deja consecinţe. După celebra expresie, patent, marcă, Barbu „Voi convoca o ședință extraordinară la care să fie prezenți toți consilierii PSD și vom aproba aceste proiecte. Așa că puteți să vă abțineți, avem majoritatea să le aprobăm!”

De ce nu cred în bunele intenţii ale primarului Barbu

Nu cred în bune intenţii în general, în cazul acesta din mai multe motive care duc la semne  derapaj. Unul, că iniţiativa a venit imediat după campania electorală, în care primarul Barbu a luat foarte puţine voturi din cartierele (zonele) în care sunt înregistraţi cei mai mulţi (sau mulţi) beneficiari de…Cantină. În al doilea rând, de fiecare dată când a abordat subiectul, a adus în discuţie politicul şi contracandidaţii săi din campania electorală sau la sprijinitorii acestora, lucru pe care l-a făcut chiar şi după adoptarea hotărârii.

Mai mult, nu cred că domnul Barbu crede, cu adevărat, în protecţia socială şi nici măcar în doctrina social-democrată, după ce a declarat miercuri, 7 septembrie, că, „…Haide-ţi să privim toate asepectele, nu stricto-senso! Domne, avem copii foarte mulţi şi lăsăm copiii aceia fără hrană!!! Că, dacă privim aşa, privim social-democrat – Ne pasă de toţi cei care nu au, mai vedem noi cum îi ajutăm, în primul rând hai să le dăm şi după aceia vedem cele cerem.”

Sigur, afirmaţia a fost făcută într-un context mai larg, dar stau probă înregistrările audio şi video că aceasta este esenţa.

The End

Film cu final deschis…

Ioan Mănăilă

1. 1 Acest material nu este un atac la adreasa primarului Barbu, cât, mai degrabă, o explicaţie a poziţiei mele publice, ca jurnalist, a viziunii mele asupra subiectului.
2. 2 Am scris aceste gânduri, pentru că asta sunt până la urmă, după o discuţie recentă cu un prieten vechi, gata să derapeze şi să intre în „şleurile” intoleranţei. Tot respectul, domnule profesor Anghel Ciobanu!