Raluca Turcan, nostalgică după după fostul PDL?

Sub conducerea interimară a Ralucăi Turcan, PNL face paşi înapoi în susţinerea unor principii privind moralitatea şi integritatea liberalilor care doresc să candideze. Dacă-n materie de performanţă (mai corect ar fi contraperformanţă) politică Turcan nu se deosebeşte cu nimic de Alina Gorghiu, nu la fel se poate spune şi în ceea ce priveşte verticalitatea atunci când vine vorba de principii. Gorghiu a riscat, cu riscurile şi pierderile aferente, curăţarea partidului de orice candidat cu probleme penale, în timp ce Turcan închide ochii în campania electorală de algeri interne.

Un exemplu în acest sens este unda verde pe Turcan i-a dat-o fostului deputat giurgiuvean Marin Anton pentruca acesta să poată candida la funcţia de preşedinte al Filialei judeţene a PNL Giurgiu, deşi este de notorietate că acesta are mai multe dosare în lucru la instituţii ale statului care controlează legalitatea (vis a vis de penal) şi integritatea.

Mai mult, de curând Anton s-a exprimat public că procurorul general al României, Augustin Lazăr şi a şefei DNA, Codruta Kovesi. Ca om, Anton este de înţeles. Ca membru de partid, pronunţarea publică a lui Anton într-un subiect aşa de fierbinte îl face îl facemai degrabă incompatibil cu lupta şi aspiraţiile PNL.

Brusc, sub Turcan PNL a aflat de prezumţia de nevinovăţie. Aceeaşi prezumţie care nu a intrat în discuţie la localele şi parlamentarele trecute, când partidul era condus de Gorghiu.

Pe surse se vorbeşte că de fapt, cecul în alb dat lui Marin Anton ar fi mai degrabă legat de o anumită nostalgie a Ralucăi Turcan după fostul PDL, unde a fost colegă cu Marin Anton. Întrebarea care se pune este ce se întâmplă dacă Anton ar câştiga alegerile la Giurgiu pentru ca imdediat să fie găsit vinovat de instanţe. Se refacalegerile pentru o slăbiciune a lui Turcan?

Ioan Mănăilă