Guvernul României şi Nea Ion chelnerul
- Diverse
- 25 Noiembrie 2022
- Nici un comentariu
- 256
- 4 minute de citit
În urmă cu aproape 40 de ani, major fiind şi cu stagiul militar efectuat, m-ai ieşeam cu prietenii la o sticlă de vin şi o friptură la unul dintre puţinele restaurante din Giurgiu. După o lungă perioadă de mizerie, OJT-ul (Oficiul Judeţean de Turism), proprietarul unităţii respective, a investit ceva bani, a văruit pereţii, a pus nişte draperii grele peste vreo două separeuri rezervate mai marilor zilei, iar pe jos a pus mochetă roşie (nu era recomandat să te duci la toaletă). Şi aşa cârciuma s-a transformat în „Covorul Roşu”.
Acolo am cunoscut una dintre cele mai pitoreşti figuri ale comerţului giurgiuvean. Pe Nea Ion. Omul era beat de pe la opt, nouă dimineaţa şi meregea într-o proporţie aritmetică diminuată până seara târziu spre orele 21-22. Îşi întâmpina clienţii cunoscuţi cu „Tu, ve vrei bă?”. Pe cei necunoscuţi îi trata mai elegant „Cu ce să vă servesc?… asta-i tot? că pe urmă vă dau dracului!”. După orele prânzului deja levita. Obişnuiţii casei verificau cu atenţie nota, pentru a nu plăti de trei ori ce au consumat. Urmau negocieri îndelungate dar şi savuroase, iar la final se „cădea la pace”, cu un Nea Ion condescendent, declarând jignit „Bine mă, dă dracului cât vrei!”. În marea majoritate a cazurilor, clientul plătea corect, după propriile calcule. Mai mult, după suculenţa discuţiilor cu Nea Ion, clientul mai lăsa şi bacşiş.
Pentru jigodii, Nea Ion era raiul pe pământ. Plăteau la jumătate sau plecau fără să plătească.
Seara, când la mese se mai aflau doi-trei clienţi, care deja îşi achitaseră consumaţia, personalul restaurantului îşi făceau monetarul. Adunarea aritimetică a valorii notelor de plată, plusul fiind bacşişul angajatului pe ziua respectivă.
La Nea Ion era mai greu. Număra banii de trei-patru ori, aşeza banii pe cupiuri, îi împărţea în sus, în jos, se scărpina în cap şi o lua de la capăt.
Disperaţi, colegii îl întrebau „Ce mă Nea Ioane nu-ţi ies banii? Răspunsul, aproape de fiecare dată, era fabulos: „Bă, ai mei ies! Ai statului nu ies!
”Orice asemănare cu Guvernul României este intenţionată!
Ioan Mănăilă