Când jurnaliştii nu mai sunt slujitorii cititorului
- Cultură-Educaţie
- 30 April 2022
- Nici un comentariu
- 235
- 5 minute de citit
Zilele acestea pe Facebook (cea mai răspândită platformă de comunicare din România) s-a viralizat o ştire de la Giurgiu. Că DNA ar face precheziţii la Spitalul Judeţean şi Consiliul Judeţean Giurgiu. Acţiunea ar fi avut loc cu privire la achiziţii publice de material sanitar făcute de CJ Giurgiu la finalul anului 2020. Ştirea a fost complet falsă şi manipulată negativ. DNA a confirmat percheziţiile, dar nu la instituţiile de mai sus, ci la un agent economic şi persoane fizice. DNA nu a comunicat o perioadă anume a anului 2020, ci pur şi simplu a fost amintit doar anul 2020. Şi atunci am putea spune „mult zgomot pentru nimic”.
În realitate, un amplu studiu publicat în Media Literacy and Academic Researchrelevă unul dintre principalele mijloace prin care se viralizează știrile false: prin declanșarea și amplificarea emoțiilor noastre negative. Personal mă îndoiesc că cei care au redactat ştirea respectivă au avut în vedere vreun studiu pe această temă.
Au făcut-o pur şi simplu din răutate (unii), şi (toţi) pentru a-şi mulţumi patronajul politic, încercând la modul persuasiv (manipularea cu sfârşitul anului 2020) să inducă ideea că vizat ar fi preşedintele Consiliului Judeţean.
Şi nu, nu a fost o greşeală. Aceleaşi publicaţii giurgiuvene la începutul lunii martie scriau că preşedintele CJ Giurgiu ar fi fot dus la audieri de anchetatorii DNA. O ştire la fel de falsă.
În aceste condiţii, cred că publicaţiile respective nu dau doi banii pe cititorii lor, pe care încearcă să-i manipuleze, ştiut fiind faptul că, în general, mass-media folooseşte mai degrabă emoţiile decât raţiunea. Pe de altă parte, exemple ca cele de mai sus constituie o gravă abatere de la onestitatea profesională.
M-am referit aici doar la publicaţii, înregistrate oficial la instituţiile statului. La oameni care-şi câştigă (măcar de faţadă) pâinea din mass-media.
Şi am făcut acest lucru cu tristeţe, pentru că astfel de abordări tind să discrediteze şi presa onestă. Pentru că publicul se bazează pe mass-media pentru orientare – ceea ce înseamnă atât relatarea evenimentelor, cât și furnizarea unui cadru de interpretare a acelor evenimente.
Mai doreşte cineva un exemplu? Vineri, o altă ştire (reală de această dată) a devenit virală prin acelaşi mecanism de prezentare într-o notă care să declanşeze emoţii negative. Sigur ştirea nu este una care să fericească pe cineva. Nici măcar pe cei care au generat-o. Consilierii locali au aprobat creşterea taxelor şi impozitelor locale cu 21 la sută din anul 2023. Ştirea este utilă și importantă, deoarece fiecare cetăţean de rând doreşte să știe cum i se vor schimba cheltuielile. Modul ei de prezentare este totuşi manipulatoriu, fără o analiză mai complexă. Ar fi fost de amintit că de pe vremea primarului Lucian Iliescu taxele şi impozitele locale nu au crescut niciodată semnificativ. De cele mai multe ori, poate, doar cu rata inflaţiei. Ar mai fi fost de spus că în ultimii 10-15 ani, cheltuielile cu utilităţile şi serviciile oferite de administraţia publică au crescut semnificativ, câteodată dramtic, cum este exemplul preţului gazelor naturale din această iarnă.
S-au speculat doar emoţiile. Dar asta este o altă poveste. Cea a eşecului de comunicare dintre autorităţi şi cetăţean. A neîncrederii generalzate în autorităţi. A faptului că cetăţeanul nu vede în stat şi în autoritate un partener, ci un asupritor. Şi aici nu mai este vina cetăţeanului.
Ioan MănăilăP.S. Încă mai sper ca cititorii noştri să facă diferenţa unui sait de presă şi un cont pe Facebook, unde orice zănatic poate să zburde liber fără consecinţe.