Brrrexit!
- Politic
- 27 Iunie 2016
- Nici un comentariu
- 244
- 4 minute de citit
Chiar că mă ia cu fiori când mă gândesc la ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, la felul în care a avut loc şi la consecinţele ei posibile. Premierul David Cameron a intrat într-un joc politic din care spera să iasă câştigător atât în faţa Uniunii Europene cât şi a propriului electorat, dar a sfârşit prin a pierde la ambele capete. Cred că acest eveniment politic poate fi desfoliat asemenea unei cepe, pentru a-i descoperi straturile ascunse.
La suprafaţă, în stratul epidermic, avem multe emoţii şi resentimente, toate amestecate în aşa – numitul factor psihologic. Problema este că diverse frici sau emoţii pot întuneca raţiunea şi îi pot face pe oameni să ia decizii contrare propriilor interese. Desigur, britanicii au o psihologie insulară, cred în virtuţile unei anumite izolări, motiv pentru care nici nu au fost integraţi pe deplin. Totuşi, generaţiile mai tinere cred din ce în ce mai mult în deschidere şi beneficiază din plin de toate mecanismele paneuropene. Campania politică din perioada premergătoare votului a avut toate caracteristicile unui discurs menit să câştige electoratul cu orice mijloace. Problema nu este dacă oamenii politici au spus sau nu adevărul, pentru că nu asta-i regula politicienilor. Ei vor să convingă un public, nu să rostească un adevăr. Ei bine, partizanii ieşirii din Uniune au fost mai convingători pentru că publicul lor a fost mai uşor de convins. Aşa se face că am asistat, în ciuda vestitului calm englezesc, la un vot emoţional, bazat pe reacţii superficiale. Sincer, mă gândesc cu teamă la amplificarea unui asemenea comportament cetăţenesc. O Europă emoţională ar scoate la iveală tot felul de monştri pe care raţionalitatea proiectului unificării europene i-a trimis în adormire. Dar ei sunt deja gata să bântuie şi să genereze un coşmar. Să ne închipuim doar ce ar însemna pentru Europa să înceapă să aibă câştig de cauză partidele naţionaliste care îşi vor lua ţara înapoi şi se vor închide iarăşi în graniţele izolării politice. Nu, nu cred că acesta este viitorul şi sper că forţele lucide ale acestei Europe vor păstra coeziune construcţiei pe care am început-o.
Cât priveşte efectele economice, ele vor fi complicate şi pe termen lung. Ce vede toată lumea în aceste zile este că lira sterlină a intrat în picaj. Dar acesta este numai începutul unei reacţii în lanţ care ne va duce departe, în direcţii neaşteptate. Sunt convins că va exista o opoziţie economică foarte puternică faţă de desprinderea economiei Marii Britanii din spaţiul european şi că vor fi preferate demersurile temperate. În cele din urmă, cred că Marea Britanie are la dispoziţie modelul câtorva state care sunt în relaţie de parteneriat cu Uniunea Europeană, aşa cum ar fi Elveţia sau Norvegia. Probabil că o asemenea miză a negocierilor va fi luată în considerare, ceea ce ar fi acceptabil pentru ambele părţi.
Mă gândesc că discuţia aceasta despre Brexit ne va face şi pe noi, românii, să înţelegem mai bine ce este Uniunea Europeană şi faptul că acesta este spaţiul politic, economic şi cultural cel mai bun pentru noi. Totodată, acest eveniment indică şi faptul că este necesară o reconsiderare a procesului integrării europene şi o regândire a lui. Şi trebuie să o face cu mintea limpede, pentru că altfel, am aflat-o şi de această dată, istoria nu iartă.
Constantin Stoenescu