Actorii Teatrului „Tudor Vianu” în turneul prin țară

În 7 decembrie 1773,  în fața Majestății Sale Ludovic al XV-lea (Le Bien-Aimé) era prezentată de către comedieni italieni în serviciul regelui  premiera piesei Trei gemeni venețieni scrisă de actorul și dramaturgul Antonio Mattiuzzi, zis Collalto.

 245 de ani mai târziu, trupa tânără a Teatrului Tudor Vianu din Giurgiu aduce spumoasa și agitata comedie în fața oamenilor comunei gorjene Polovragi, la invitația Primarului comunei, domnul Gheorghe Epure, cu sprijinul Asociației de Dezvoltare Locală și Parteneriat Comunitar din Polovragi – reprezentată prin doamna Andreea David și cel al doamnei Cornelia Dumitrescu care i-a găzduit cu căldură și stil în frumoasa ei pensiune Castania.

Sigur, surpriza unei asemenea minunate Commedia dell’Arte nu a umplut sala mare a Căminului Cultural „Artur Bădiţa” din Polovragi. Dar cei care au venit s-au distrat de minune, au aplaudat la scenă deschisă și au spus la plecare că dacă  teatrul al reveni peste câteva săptămâni  sala ar fi neîncăpătoare.

În regia lui Mircea Crețu, cu costumele Alinei Gurguță și ilustrația muzicală a lui Cristian Lucacevschi, povestea  a fost spusă de actorii Cosmin Creţu – cei trei frați Zanetti, Anca Pascu – Angelica, Oana-Maria Dragne – Hangița, Teodora Daiana Păcurar – fata de la han, Evelyn Marcu – Argentina, Sorin-Aurel Sandu – Geronte (tatăl Angelicăi),  Şerban Chiţu – Arlechino, Vlad Bînzoiu – Fabrizio, Eugen Stoian – Sergentul și Cătălin Frăsinescu – Comisarul de poliție.

Această poveste e simplă și se bazează pe obișnuitele încurcături amoroase, conjugale sau de relație stăpân – servitor, în care de cele mai multe ori servitorul este cel inteligent și cu umor, iar personajele depind cu totul de actorul care le interpretează, de starea lui și de imaginația cu care și-l construiește. Între interpretările celebre ale triplului personaj Zanetti, Marin Moraru spunea într-o carte a lui: „Slăbeam două kilograme la fiecare spectacol. Nu puteam să plec acasă până nu beam o sticlă de apă minerală, deoarece nu mai aveam putere să mă mișc.”

Cele trei personaje ale lui Cosmin sunt pline de vervă și umor, imprimă întreg ritmul reprezentației cu un consum de energie pe măsura celor trei caractere total diferite – Gogomanul, Sensibilul și Bădăranul – cărora le dă viață spre bucuria și amuzamentul publicului. Actorul folosește din plin gestica, limbajul corpului și variațiile vocale ale Commediei dell’Arte – la fel cu  Arlechino-Şerban sau fata de la han-Teodora – ca și cum ar purta măștile tradiționale acestui gen. Arlechino are un foarte bun „moment” (lung) de pantomimă clasică, un scurt recital care dacă ar putea crește în varietate ar entuziasma publicul. Fata de la han reușește cu tuşe viguroase să fie un personaj de comedie atrăgător, fără false pudori dar și fără scrupule.

Anca Pascu aduce în scenă o Angelica frumoasă pe care o curtează în speranța căsătoriei  Sensibilul Zanetti, dulce câtă vreme treburile merg bine dar cu ghearele scoase și răzbunătoare când interesele o cer. Argentina, soția fratelui geamăn marinar (Bădăranul), este un personaj dramatic construit realist de Evelyn Marcu, care se bate pentru a nu-și pierde bărbatul. Personajul Fabrizio, deși nu neapărat un personaj de Commedia dell’Arte, îi păstrează atributele  ce țin de farsă, fără însă să îl complice prea mult. Geronte – Aurel este un personaj puternic, umple scena, își permite mici trucuri ce fac deliciul publicului (…voi duce scrisoarea chiar poliției din Polovragi!…) și poartă masca invizibilă a bătrânului ambițios, autoritar, îndărătnic, conformist și care deobicei înțelege ultimul ce i se întâmplă.

Frumoasa hangiță – Oana aduce spectatorilor unul din personajele ce în Commedia dell’Arte ar fi cumva în rândul femeilor care își cunosc foarte bine interesul și nu ezită să își folosească farmecele pentru a-și rezolva problemele.

La hanul din Paris al frumoasei hangițe se întâmplă să tragă, fără să știe unul de celălalt, trei frați gemeni venețieni. Atât femeile care îi caută sau pe care aceștia le urmăresc, cât și servitorii lor îi confundă cu îndârjire așa că problemele iscate de aceste încurcături vor fi rezolvate în final de un comisar de poliție frumos, vanitos și inteligent (Cătălin), sprijinit în munca lui de caraghiosul încurcă – lume  bâlbâit și cherchelit, Sergentul (Eugen). Echipa tehnică ce a asigurat lumina, sunetul, costumele și decorul a fost la înălțime, ca întotdeauna.

După turneul de succes din Chișinău, Teatrul Tudor Vianu se află acum la începutul turneului său prin țară, pornind de la Polovragi și trecând prin Petroșani, Lupeni și Deva. Trupa teatrului în turneu își salută publicul de acasă din regiuni ale României de o frumusețe  extraordinară, încărcate de cultură, istorie și oameni frumoși.

Călin Șabac