Un 1 Decembrie frumos şi reconfortant

Am participat, ca în fiecare an (obligat şi de profesie, ca să nu fiu ipocrit) şi la această Zi Naţională a României. Prin mila lui Dumnezeu (nu ştiu, poate a vrut şi El să se bucure alături de români) o vreme superbă pentru această zi din calendar. Încerc să trec repede, deşi este greu, peste felicitările de rigoare, dar nu de complezenţă, pentru organizatori. Şi organizarea şi organizatorii au fost aproape impecabili, iar în unele aspecte au fost de-adreptul spectaculoase, dacă mă gândesc doar la drapelul tericolor imens, de 100 de metri purtat de elevii giurgiuveni. 

A fost frumos şi să constat că anul acesta nu am văzut nici un angajat al instituţiilor de ordine, implicate în derularea evenimentului, să fi făcut vre-un gest deplasat faţă de spectatori. Felicitări Poliţia Română, felicitări Poliţia Locală, felictări Jandarmeria giurgiuveană!

Felicitări şi politicienilor giurgiuveni! Care pentru o zi „şi-au lăsat cuţitele acasă” şi din acest motiv (evident de Ziua Naţională) au stat unul lângă altul şi nu unul în spatele altuia, chiar dacă suntem în plină campanie electoarală!

Dar cele mai multe felicitări le merită giurgiuvenii, aproximativ 3000, care au ţinut să participe la acest eveniment. Un număr impresionant raportat la populaţia oraşului.

Şi nu singuri! Şi-au adus copiii cu ei! Pentru mine, acest gest a fost ca o batistuţă care a şters şi ultimul nor de pe cerul Giurgiului. Pentru că aceşti copii, sunt cei care vor prelua, parafrazând-ul pe Barbu Ştefănescu Delavrancea, testamentul lui Ştefa cel Mare, spunând că România nu este a noastră, nici a voastră ci a urmaşilor… Să fim optimişti! Copiii noştri au învăţat ceva astăzi!

Ioan Mănăilă

P.S. Nu am rămas să văd cum se împart cele 6000 de porţii de sarmale, vin fiert şi ţuică. M-am temut că-mi stric o stare de spirit foarte pozitivă. Mi-aş dori să trăiesc ca să văd această „cantină populară” ca pe „o promenadă” a unor cetăţeni prosperi în care unul din cinci, din zece, îmbiat de miros să solicite „o porţie de sarmale”.