Discret, ieri Giurgiu s-a despărţit de Dan

„Greşim când în bezna nopţii vedem doar întuneric…. undeva, minţi luminoase şi luminate veghează.”

Ieri, alături de câţiva prieteni şi colegi din presă am mai străbătut un drum care devine din ce mai greu. L-am condus pe ultimul drum pe Dan-Ioan Poenăreanu. Lumea presei şi culturii giurgiuvene a mai pierdut un nume.

Dar, Dan Poenăreanu nu fost jurnalist. I-am spus noi aşa, pentru că scria (chiar muncea într-o redacţie) la ziar. Nu a scris niciodată o ştire de presă. O rubrică editorială ne făcea pe toţi colegii să aşteptăm cu maximă curiozitate în ce lume ne duce Dan.

Ioan Dan Poenăreanu este autorul mai multor volume de publicistică, dintre care ne amintim „Dincolo de jurnal” şi traducerea, în premieră, a volumului „Dunărea, fluviu la cinci mări”, scris de Pamfil Şeicaru.

Era chiar mai mult. Omul la care dacă aveai onoarea să te aşezi la o masă cu el şi te accepta deschis şi a doaua oară, clar vedea ceva în tine. Putea să modereze orice discuţie spre vectori pe care nici nu-i intuiai. Avea o subtilitate aparte. Nu impunea subiectul, îl lăsa să vină de la sine indiferent de domeniu.

Pentru că, zice Mircea Goga „Din lumea cifrelor exacte, din stirpea poetului- matematician Ion Barbu, descinde în lumea literelor, a imprecisului, în literatură adică, inginerul Ioan-Dan Poenăreanu”.

Este un omagiu pe care il aduc unuia dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut. Să nu spună nimeni „greşit”.

GREŞIT este un material needitat (mulţumim familiei pentru accces) in memoriam Dan Poenăreanu ( material neeeditat)

GREŞIM

Greşim adesea fata de semenii nostrii; uneori gresim si fata de noi. Însa, acest din urma pacat nu este atat de grav. In ochii nostri cel putin, avem o mare deschidere pentru a ne gasi scuze si suntem ingaduitori cu noi insine.

Cine se considera deasupra acestor slabiciuni, nu mai trebuie sa citeasca ce urmeaza.

Greşim cand trecem nepasatori pe linga o mana intinsa spre ajutor, la fel cum gresim din exces de zel, voind sa facem bine cu forta.

Greşim cand credem in tot ce ni se spune, la fel de mult ca atunci cand respingem  tot ce ni se dovedeste.

Greşim cand in lumina orbitoare a zilei, ne plângem ca nu vedem amanunteala. Întunericul pandeste din orice ungher si gresim cand nu vedem tenebrele din noi sau din altii.

Greşim cand in bezna noptii vedem doar intuneric…. undeva, minti luminoase si luminate vegheaza.

Gresim cand incercam sa inclinam balanta in sensul convenabil noua. Adevarul se va afla intotdeauna, pe celalalt tap.

Gresim, mintindu-ne repetat ca timpul este aliatul nostru. Daca ar fi fost asa, cuvântul perisabilitate nu ar fi existat.

Greşim cand ne bucuram ca am scapat dintr-un impas; ca am rezolvat o problema.

Matematica vietii ne invata ca rezolvarea unei ecuatii, conduce la aparitia de noi necunoscute care trebuie rezolvate si ele. Viata este un labirint si noi nu am mostenit firul Ariadnei. Din labirint si aici nu gresim, nu exista decat o singura iesire pe care o vom gasii cu siguranta fara sa o cautam.

Greşim cand judecam oamenii folosind unitatile noastre de masura, etaloane subiective; nici macar gemenii nu pot fi identici.

Greşim cand ne suparam pe toti si vrem sa fim siguri ca intr-un furnicar de oameni poti sa fi mai singur decat pe o insula pustie.

Greşim cand ne place sa ascultam laude, sa refuzam adevarul exprimat in cuvinte mai reci.

Greşim cand suntem prea sinceri, uitand ca interpretarile pot fi multiple.

Greşim cand ne lasam naiv de sinceri condusi de afirmatii indoielnice , Ia fel cum gresim rastind jumatati de adevar.

Greşim din neatentie dar si cand suntem foarte concentrati sa nu gresim; s-a gresit tot timpul Unele greseli consemnate de istorie, s-au transformat in enigma; altele au provocat adevarate catastrofe sau au condus spre progres. La scara macro greselile au o alta anvergura.

Greşim cand acordam prea multa atentie aparentelor si neglijam logica deductiva. Gresim atunci cand ne ascundem sentimentele, la fel de bine ca atunci cand suntem prea sinceri.

Gresim, incercand sa fim mai buni intr-o lume ostila, dar suntem intransigenti fata de prieteni.

Greşim incercand sansele unui castig aleatoriu si gresim regretand ca am incercat.

Gresim afirmand ca speranta moare ultima. Optimism macabru; in lipsa noastra nu ar putea exista . Toate sperantele mor odata cu noi.

Greşim cand ne dorim mai mult decat putem realiza. La sentimentul de frustrare care urmeaza, nu contribuie nimeni

Greşim cand facem discriminari. Nu ne desparte conditia si nici culoarea pielii. Cultura este factorul determinant. Gresim din aroganta sau modestie.

Greşim cand visam palate utopice, la fel de mult cand ne multumim cu prea putin, sau nu ne revendicam drepturile elementare.

Greşim cand vedem numai binele facut de semenii nostri. Dezamagirea care urmeaza este tot din greseala noastra.

Gresim atunci cand suntem atenti sa nu gresim . Poate chiar mai mult

Greşim, gresim repetat, dar acumulam experienta.

Nu mai greşim niciodată la fel, facem greseli inovative.

Ioan Dan Poenareanu

01.04.2021