Şi totuşi, ce-l mână pe domnul Barbu în luptă?

De mai bine de o lună de zile, m-am ferit ca dracul de tămâie, să mă pronunţ, ca jurnalist, pe subiectul Cantinei de ajutor social din Giurgiu. La prima conferinţă de presă de după 6 iunie, personală şi nu prea, primarul în exerciţiu şi, în acelaşi timp cel ales de giurgiuveni, pentru un nou mandat, a atacat cu aplomb o temă care ţine de protecţie socială. Corect, pentru că Nicolae Barbu este exponentul de frunte al unui partid social-democrat. Surpriza a fost că a anunţat că va ataca la baionetă cheltuielile pe care le face muncipalitatea pentru aproape 250 de beneficiari ai Cantinei de ajutor social.

Multă lume a spus atunci, uni mai spun şi acum, că primarul Barbu era supărat, ca un foc de paie care trece, pentru că a pierdut alegerile tocamai în secţiile pe raza cărora locuiesc cei care-şi i-au mâncarea de la această insituţie de protecţie socială. Mai mult, s-a spus şi se mai vorbeşte şi acum, că de fapt primarul Barbu ar vrea să se răzbune pe conducerea Cantinei şi pe angajaţii acesteia, pentru ca s-ar fi implicat politic în campanie pentru fostul viceprimar Alexandru Vladu, contracandidat al primarului din partea ALDE. N-a fost un foc de paie, primarul Barbu a reluat tema şi în următoarea conferinţă de presă. În această conferinţă a declarat că dacă o persoană aptă de muncă din familia beneficiar nu prestează în avans opt (8) ore de mucă, timp de cinci zile, pentru fiecare beneficiar de blid social, va pierde dreptul de a primi mâncare de la stat/municipalitate.

Glumind amar, dacă un beneficiar are mai mult de cinci copii, persoane asistate, câte ore ar trebui să muncească. Fără glumă unde ajungem? Sunt români (în cele mai multe cazuri de etnie romă) care şi-au schilodit de mici copiii pentru a-i trimite la cerşit, ca să nu muncească ei. Ce facem dacă cel apt de muncă, nu vrea să muncească? Nu vrea, pur şi simplu! Flămânzim copiii? În aceste condiţii, mai este România, conform Constituţiei, un stat social?

Sunt întrebări grele, la care ar trebui să se răspundă altfel decât în forţă, aşa cum arăta, probabil cel mai titrat om politic giurgiuvean în ceea ce priveşte cultura protecţiei sociale, Ionel Muscalu, prospăt consilier local:  „Asistența socială trebuie privită în ansamblul ei, ca o posibilitate de a schimba în bine lucrurile, nu de a lăsa persoana respectivă în acea stare de sărăcie lucie, de a nu avea nici mâncare!”

Din păcate, primarul Barbu pare că şi-a făcut o ţintă din reducerea cheltuielilor de la Cantină, prin reducerea benefiarilor, undeva de la 250 la vreo maxim 40. Mai mult, a transmis presei şi un proiect de hotărâre de Consiliu, care să ducă la acest lucru (asta înainte să ajungă la consilierii locali). Nu-i bai, pentru că mai bine trei sferturi dintre ei nici nu ştiu de ce sunt acolo, în afară de faptul că trebuie să ridice mâna aşa cum le cere şeful lor politic. Baiul este că şefii PSD ai domnului Barbu tac în faţa unei situaţii paradoxale: primarul PSD, al unei localităţi reşedinţă de judeţ, judeţ aflat între cele trei-patru în topul sărăciei din România, nu crede în politica socială a partidului şi este pe cale să închidă o cantină de ajutor social.

Trist este că o parte a presei locale chiar încurajează o astfel de poziţie fără a face nici un fel de analiză. După principiul „L-a muncă f….-vă munca în cur”!, vreţi să trăiţi din banii noştri, ai contribuabilului! Adică ce? Un CE despre care eu mi-aş permite să spun că este insignifiant valoric în raport cu bugetul municipalităţii, un CE care de multe ori este mai mic decât o şpagă pe care o vedem zilnic devuoalată la televizor care a ajuns în buzunarul unui funcţionar public.

Mai mult, primarul Barbu, în ultima conferinţă de presă a refuzat să spună care este cheltuiala cu adăpostul de câini comunitari, în comparaţie cu bugetul Cantinei de ajutor social, deşi a fost întrebat cu subiect şi predicat de un coleg de breaslă despre acest lucru. În aceste condiţii cred că este firesc să ne-ntrebăm ce-l mână în acest demers pe domnul Barbu?

Ioan Mănăilă