Ca în fiecare an, la data de 25 octombrie şi la Giurgiu s-a sărbătorit Ziua Armatei Române. În protocolul ştiut, oficialităţile locale, instituţii, partide politice au depus coroane de flori la  monumentul Eroilor din Cimitirul Smârda. Din păcate, în acest an participarea publicului, în ochii căruia Armata este instituţia  cu cel mai înalt grad de încredere, a fost săracă, aşa cum este şi Armata noastră de astăzi, cea care duce pe umeri onoare bravilor soldaţi care în urmă cu peste 73 de ani eliberau ultimele teritorii româneşti printr-un sacrificiu de sânge căruia toţi îi râmânem datori.

Îmi place să cred că participarea redusă s-a datorat anul acesta mai mult unei slabe mediatizări a evenimentului. Dar toatea astea trec, rămâne emoţia şi recunoştinţa pe care le resimţim în fiecare an în 25 octombrie.

Ca în fiecare an, singura forţă pur militară care amai rămas în Giurgiu, Jandarmeria, a fost şi anul acesta la înălţime. Mai ales că, aşa cum le place să-şi amintească „În urmă cu peste 70 de ani românii eliberau de sub ocupaţie străină oraşele Carei şi Satu Mare. Ofiţerul de jandarmi Ioniţă Borşan a fost primul care a intrat cu plutonul său în oraşul Carei, acţiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal soldându-se cu numeroase jertfe de sânge pentru reîntregirea pământului sfânt al ţării. Printre ostaşii căzuţi pe fronturile celui de-al doilea război mondial se înscriu şi numele unor ofiţeri, subofiţeri, gradaţi şi soldaţi ai Corpului de Jandarmi, care, prin faptele de armă săvârşite, au înscris pagini de glorie în istoria neamului”.

Alături de jandarmi giurgiuveni (nu există loc de coincidenţă, de încredre în rândul populaţiei) s-au aflat „luptătorii cu focul”- militarii din trupele de Pompieri şi aceştia cu o istorie plină de sacrificii în afirmarea unei Românii moderne.

Un singur regret! Tot la această dată s-a sărbătorit şi ziua de naştere a Maiestăţii Sale, Regele Mihai, dar, tributari unei îndoctrinări bolşevice de peste o jumătate de veac, evităm acest subiect, uitând că cea mai mare onoare pe care o simţeau ostaşii noştri era cea de a se prezenta ca fiind ofiţer sau soldat  al Maiestăţii Sale.

La Oraba de Mureş,  între 16 sepetembrie şi 6 octombrie, unitățile și subunitățile Armatei a 4-a române, armată comandată de generalul Gheorghe Avramescu, au pierdut 11.000 de soldaţi sub deviza rostită benevol – „Pentru Ţară şi Rege!”

Ioan Mănăilă