În 28 de ani petrecuţi în presă am discutat în afara cadrului profesional, informal cum se zice (în sensul nu înregistez, nu scriu, stăm doar la vorbă la o cafea sau un pahar) cu miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat. La fel cu înalţi funcţionari publici din Finanţe, MAI, SRI, SIE sau conducători de instituţii de control ale statului.

De fiecare dată am întrebat de ce ne pierdem sau ne-am pierdut (în funcţie de etapa discuţiilor) capacităţile economice.

În esenţă toată lumea a recunoscut că în primă fază (una foarte scurtă) a fost vorba de naivitate. Credeam că orice străin care ne intră în ţară ne vrea binele şi ne arată drumul spre un capitalism benefic din punct de vedere economic.

Apoi au venit minderidele. A doua fază. Când organismele politice internaţionale s-au distanţat de noi. Au intrat pe piaţa românească „rechinii economici”. Unii ne vroiau scoşi de pe anumite pieţe, alţii vroiau să preia capacităţi de producţie. Am semnat contracte de privatizare, relativ „beton”, după care politicienii şi funcţionarii noştri corupţi au închis ochii la faza post privatizare, iar după doi-trei ani „investitorii strategici” au tăiat întreprinderi pentru a le duce la fier vechi.

Copiii nimănui, fără nici un fel de protecţie, s-au căutat vulnerabilităţi politice şi economice sau mai bine spus oameni coruptibili. Şi au găsit atât de mulţi, încât simţim rezultatele şi acum.

Când ne-am mai calmat intern, am devenit interesanţi din două puncte de vedere: piaţă de consum şi cordon sanitar la graniţa Uniunii Europene, ulterior şi pentru NATO.

Faza a treia. În timpul negocierilor cu diverse instituţii şi organisme internaţionale noi ne-am comportat (politicienii noştri) ca traficanţii de carne vie. Ei ne-au cerut sora şi noi, repet noi, ne-am oferit să le dăm şi mama.

Acum ne cer să jucăm după regulile Clubului. Şi au dreptate! Chiar dacă le putem reproşa că nişte ani nu ne-au fost aproape, nouă ca popor, nu clasei politice din România.

Un banc din comunism spunea că s-a hotărât la nivel internaţional un experiment. Pe trei insule izolate au fost duşi doi francezi  şi o franţuzoaică, doi englezi şi o englezoaică, doi ruşi şi o rusoaică. După trei luni de izolare au fost rugaţi să spună cum s-au descurcat cu viaţa sexuală.

Franţuzoaica a spus că a fost simplu. O zi un bărbat îi era soţ şi o zi unul amant. Englezoaica, îţepată, a răspuns: „Se poate, domanii nici nu mi-au fost prezentaţi!” Rusoiaca spus „Duceţi-vă dracului!”. După multe insistenţe a declarat că se culca în aceeaşi noapte cu amândoi bărbaţii, iar a doua zi era criticată în şedinţă de partid că este curvă!

Nu vi se pare că România este astăzi în situaţia rusoicei?

Ioan Mănăilă