Astăzi ne despărţim de un om de excepţie, care afirma că nu trebuie să te fereşti de „cuvinte mari” dacă ele reflectă adevărul. Iar adevărul este că Liviu Popazu a fost un om de excepţie. Un om care a trăit aşa cum a gândit, aşa cum se exprima şi întodeauna în tiparele unui cod moral sănătos, venit din educaţia de copil de ţăran autentic.

Mai mult, a plecat dintre noi cu aceeaşţi decenţă şi onestitate aşa cum a şi trăit.

Întâmplarea face ca Liviu să plece dintre noi chiar în ziua în care se marchează „Ziua presei libere”, presă despre care spunea că incumbă o responsabilitate imensă.

Cred că este un moment foarte potrivit să reiau câteva pasaje dintr-un interviu pe care Liviu Popazu ni l-a acordat în anul  2010 şi publicat în Volumul „CRONICA ÎNCEPUTULUI DE MILENIU/ interviuri cu şi despre giurgiuveni”.

 

…Meseria de ziarist înseamnă responsabilitate. Forţa cuvântului, rostit dar mai ales scris, este teribilă. Acest lucru nu pare înţeles de mulţi jurnalişti…

…”Vânătoarea şi pescuitul” nu au ce căuta în această ecuaţie. Producţia jurnalistică devine, peste ani, izvor istoric. Ca ziarist, dacă nu eşti responsabil şi echilibrat, păcăleşti istoria. Asta nu e joacă. Peste cincizeci de ani, cei din viitor îşi vor fi creat o imagine a epocii actuale, după ceea ce noi am scris şi voi scrieţi în ziare. Îţi dai seama câtă responsabilitate se concentrează în peniţa unui ziarist? În rest, totul se învaţă şi se formează: gramatica, tehnică a scrisului, stil. Responsabilitatea, însă, e ca urechea muzicală sau talentul sportivai sau nu ai…

…Eu am legături puternice cu satul, totuşi. Am nişte amintiri consistente, cărora le-am înteles tâlcul pe măsura trecerii timpului. Definitiv, nu mă pot rupe niciodata de sat. Închipuieşte-ţi că am deschis ochii într-o lume autentic rurală, iar autenticul este întotdeauna valoros. Oamenii erau autentici, întamplările, manifestările, viaţa erau autentice. Ştii cum moare un ţăran adevarăt? Cu demnitate. Împăcat cu sine şi cu soarta, adică cu Dumnezeu...

 

Rămas bun prieten drag. Dumnezeu să te odignească!

 

Interviu realizat de Gelu BREBENEL

publicat în Volumul „CRONICA ÎNCEPUTULUI DE MILENIU/ interviuri cu şi despre giurgiuveni”