În cadrul unei conferinţe de presă desfăşurată astăzi, 25 aprilie, managerul Muzeului judeţean „Teohari Antonescu” a ţinut să (re)aducă în tenţia presei locale şi prin intermediul acesteia giurgiuvenilor Secţia de Etnografie a Muzeului. În fapt, un muzeu în sine care, prin valoarea etnografică a exponatelor, prin grija cu care a fost amenajat, creează o stare de spirit greu de descris în cuvinte. Odată intrat, se simte în jur o linişte aproape ancestrală, departe de ultimul secol indutrializat, mai nou  informatizat, în care viaţa merge „pe repede-nainte”. Dacă nu eşti un vizitator grăbit şi-ţi oferi câteva momente de linişte vei simţi în jurul tău şi dragostea cu care a fost amenjat de muzeograful de specialitate, doamna Ana-Maria Biţică, care, din păcate, s-a pensionat, lăsând muzeul judeţean puţin mai sărac în spirit şi pasiune.

Mangerul muzeului judeţean, Ionel Muscalu a subliniat că în primele trei luni de activitate (acum se apropie de patru luni! sic!) cel mai greu obstacol cu care s-a confruntat a fost lipsa de vizibilitate, lipsa materialelor promoţionale şi un timp de acţiune şi mai ales interacţiune încremenite în spaţiu-timp. Cum spunea un clasic al muzeului „Noi aici lucrăm după timpul muzeal!”, timp pe care Muscalu l-a refuzat. A refuzat să considere Muzeul în sine un exponat de vitrină şi şi-a propus ca „Muzeul să fie viu”.

Dacă nu ştiaţi, Secţia de Etnografie a muzeului judeţean se află la parterul clădirii care găzduieşte Consiliul Judeţean şi Prefectura Giurgiu (sau Casa Albă, cum îi spun unii dintre giurgiuveni). Nu vă speriaţi de aerul oficial al clădirii păzită de jandami. Puteţi vizita în fiecare zi muzeul de etnografie, iar preţul unui bilet este mai mult decât decent: 5 (cinci lei) pentru adulţi şi 3 lei pentru copii. Merită pentru sufletul dumneavoastră, dar merită şi să le arătaţi şi copiilor sau nepoţilor cum trăiau bunicii sau străbunicii lor!

Ioan Mănăilă

P.S. Mulţumim Ionel Muscalu pentru primirea făcută la prima conferinţă de presă organizată la Secţia de etnografie. Scovergi calde, o brânză excepţională şi o carafă brumată de vin roşu. În ton cu spaţiul şi timpul în care te trimite secţia muzeală, cu ospitalitatea oamenilor care au făcut „tradiţională” ospitalitatea românească şi a omului de la ţară.