După aproape 12 ore de citit cam tot ce s-a scris despre reclamata altercaţie dintre Niculae Bădălău şi Marin Anton, care s-ar fi soldat cu agresarea fizică a celui din urmă, rămân în continuare sceptic.

Nu ştiu care este adevărul, dar ştiu un lucru despre Niculae Bădălău.

În peste 25 de ani de presă am scris de mai multe ori lucruri neplăcute despre el şi, evident, neplăcute lui. Niciodată, dar absolut niciodată, nu m-a jugnit, nu m-a ameninţat, nici măcar cu vreun proces în instanţă. Nici nu-mi amintesc să-mi fi cerut vreun drept la replică. A preferat să-mi expună punctul lui de vedere în particular sau, mai rar, în cadrul vreunei conferinţe de presă. Nici după apariţia celor mai dure articole nu mi-a interzis accesul la vreo conferinţă de presă a sa sau a PSD. Oricât de tăioase, de deranjante, de provocatoare au fost intervenţiile jurnaliştilor în cadrul conferinţelor de presă nu cred că cineva l-a auzit pe Niculae Bădălău să ridice tonul. Când nu i-a convenit ceva a preferat să glumească şi să trimită totul în derizoriu sau cel mult să ne „aburească” aşa cum fac toţi politicienii, fără excepţie. Martori că aşa stau lucrurile sunt jurnaliştii giurgiuveni. Şi nu toţi îi sunt prieteni.

Ca atare eu nu-l văd capabil pe senatorul Bădălău să cedeze nervos până să ajungă la violenţă fizică. O avea senatorul giurgiuvean păcatele lui, dar nu-l văd capabil de violenţă fizică.

Punct!

Ioan Mănăilă