Lil 1De multe ori, lucrurile complicate sunt foarte simple. Facem ce facem și ajungem la sistem. La felul în care funcționează sistemele. Știu că toată lumea îl privește de ceva vreme pe Dan Condrea, patronul Hexi Pharma, ca fiind vinovat de situația din spitale: dacă produsele livrate de el ar fi fost ok, nu ar fi murit atâția oameni nevinovați. Codrea este, însă, un singur om. Pe același principiu, am putea să spunem că … dacă medicii care se spălau pe mâini cu apă chioră și-ar fi dat seama că e ceva în neregulă, nu ar mai fi murit atâția oameni nevinovați. Sau dacă SRI-ul ar fi făcut mai mult decât simple informări.  Dacă presa ar fi aflat mai de mult toată povestea. Dacă și cu parcă. Așa că sunt mulți pe lista celor care ar putea să fie “vinovați” de toată situația asta.

Moartea lui Dan Condrea în condiții considerate de unii suspecte a făcut să ne îndepărtăm de problema de fond. Personal, nu mă interesează dacă cel care a murit în accident este Dan Condrea sau nu, dacă a fost sinucidere, accident sau înscenare. Putem să avansăm tot felul de ipoteze pe tema asta. Ceea ce arată – vorba unei colege – că nu ne întrece nimeni la creat șcenarii, că avem atât de mult timp liber ca să le creăm și că – nu în ultimul rând – suntem o țară de “sherlockholmiși cu basmaua legată sub bărbie”.

Pe mine mă interesează, de fapt, de ce sunt infecții în spitale? De ce se internează oamenii cu o boală și pleacă cu 7?  Și – pentru că l-am auzit pe fostul ministru  al Sănătății vorbind cu detașare despre infecțiile intraspitalicești,  spunând că ele există în orice spital din Europa …m-am întrebat dacă chiar așa stau lucrurile.

Nu a fost foarte dificil să dau de un  raport al Centrului European al Bolilor Transmisibile, care arată că  anual, aproximativ 3 milioane de persoane din Uniunea Europeană se îmbolnăvesc cu o infecție asociată spitalelor, iar în jur de 50.000 de persoane mor anual din această cauză. Aceste infecții sunt responsabile de 70 la sută din decesele înregistrate în serviciile de chirurgie generală. Cifrele îmi par imense.  Am putea spune că, în fiecare an, dispar de pe fața pământului, numai în Europa, locuitorii unui mic orașel. Cam cât Giurgiu.

Revenind la statisticile europene privind infecțiile nosocomiale, România lipsește cu desăvârșire din ele pentru că, pur și simplu, în România, astfel de îmbolnăviri nu sunt raportate de către spitale. În America, un spital care raportează infecții intraspitalicești este premiat, pe motiv de spirit civic, pentru că atrage atenția într-un mod responsabil asupra unei probleme. În România, în schimb, dacă un spital raportează infecții nosocomiale, îi vin controale pe cap și, apoi, este sancționat. De aceea, spitalele din România se feresc să raporteze cazurile de infecții intraspitalicești. Cu alte cuvinte, băgăm mizeria sub preş. Şi o tot băgăm.  Criza creată de Colectiv a schimbat un guvern. Criza creată de toată povestea asta cu dezinfectanții – care a pornit și ea tot de la Colectiv – va schimba oare un sistem ?

Liliana Nicolae