Sincer, niciodată nu m-am gândit, până acum, să consult dicţionare pentru a afla care este definiţia oficială a Istoriei ca ştiinţă. (Probabil a rămas în memoria mea ceva din ce mi-a spus vre-un profesor în urmă cu mai bine de patru decenii!) Am rămas surprins câte definiţii am găsit. Sunt peste 30, dar în esenţă cam toate spun acelaşi lucru: o consemnare, un studiu al trecutului! (Dacă adăugăm şi aspectele lingvistice probabil că ajungem la sute de interpretări.)

De unde brusc această curiozitate? De la colegii din presă. Am văzut în ultimul an cel puţin 8-9 anchete de presă extrem de serioase, bine documentate şi pline de bune intenţii (campion, ProTV!).

În principal, anchetele scot la iveală prostia, incultura, reua credinţă, interesele obscure bine finanţate, infracţionalitatea transpartinică sau internaţională care domină administraţia şi clasa politică românescă. Începând de jos până la cel mai înalt nivel! Sigur, nu este o noutate, pare deja fatalitate.

Scriu sub imperiul unei informaţii de ultimă oră. Aleşii neamului sunt pe cale să de-a drumul unei legi care să permită autorităţilor locale să se atingă de pădurile virgine. Dacă se intră cu drujba doar pe câteva zeci de metri pătraţi în-truna dintre aceste păduri aceasta îşi pierde statul legal de „pădure virgină” şi ca atare este liber la defrişat. Ce urmează nu trebuie explicat, este deja istorie.

Istorie începe să devină ceea ce facem noi de vreo două decenii cu tot ceea ce înseamnă resurse naturale, unele dintre ele unice în Europa şi chiar la nivel mondial. Dar noi vrem să fim consecvenţi! Copiii germenilor burgheziei româneşti jucau şi pierdeau la cazinourile din Monte Carlo păduri româneşti. Se spune că istoria se repetă (opinii controversate). La noi, sigur! Avem şi oficial un „Grup de la Monte Carlo”. Diferenţa este că, în timp ce seniorii noii burghezii jucau table în renumita staţiune din micuţul stat Monaco, odraslele lor pierdeau pădurile româneşti la Bamboo Bucureşti sau Mamaia. Acum ţine de istoria secretă.

Mai serios decât serios este că avem o problemă gravă. Instituţii internaţionale deosebit de puternice financiar, de la Banca Mondială până la Uniunea Europeană, ne dau foarte mulţi bani, de cele mai multe ori nereturnabili, ca să nu „repetăm istoria”. Istoria ţărilor occidentale care în perioada acccelerată de industrializare au sacrificat mediul.

Dar au scuza pionieratului! Noi ce scuză avem? Că vrem să fim parte comună a prostiei istorice şi că trebuie să alergăm accelerat către aceasta?

Ioan Mănăilă

P.S. Aici vorbim doar despre păduri, dar avem măcar un domeniu unde să stăm în lojă?